Ipocondria este o tulburare psihiatrica care se caracterizeaza in esenta prin credinta de a suferi de o boala grava si potential letala sau teama de a suferi sau de a contracta o boala grava.
In prezenta oricarui simptom, oricine poate sa-si faca griji si sa considere ca sufera de o boala de severitate mai mare sau mai mica, dar atunci cand merge la medic, marea majoritate a oamenilor se calmeaza.
Totusi, daca o persoana considera constant ca are simptome ale unei boli grave si indiferent de cate ori merge la medic, nu ramane calma, chiar daca nu-l gaseste, persoana va continua sa creada ca sunt bolnav intr-o masura ingrijoratoare. In aceste cazuri se poate dezvolta ipocondria. Trebuie spus ca, spre deosebire de alte tulburari psihice, in acest caz persoana nu inventeaza simptomele, ci de fapt le simte si le mareste si nu le poate controla. Aceasta tulburare afecteaza in mod egal barbatii si femeile.
Simptome de ipocondrie
Ipocondriacii sunt in mod constant ingrijorati de sanatatea lor si experimenteaza orice schimbare a starii lor fizice ca o potentiala drama. De fapt, este in mod constant ingrozit de a contracta sau de a suferi de vreo boala grava. Isi traiesc sanatatea cu mare anxietate si sunt mereu constienti de corpul lor si de simptomele pe care le pot suferi.
Orice semn sau simptom poate fi un motiv de obsesie si ingrijorare pentru un ipohondriac: tuse, palpitatii, modificari ale modului de a merge la intestine, dureri usoare de cap, dureri usoare musculare sau articulare, leziuni ale pielii, oboseala.
Ei sunt capabili sa descrie simptomele cu detalii extreme, acordand atentie detaliilor care sunt complet lipsite de importanta, dar carora le acorda o mare importanta.
Majoritatea pacientilor ipocondriaci isi viziteaza in mod constant atat medicul de familie, cat si specialistii pentru examinari si teste suplimentare. Facandu-le, le poate calma temporar, dar nu pentru mult timp.
Este foarte sugestiv din punct de vedere negativ si orice boala noua despre care descopera sau aude poate fi suficienta pentru a-i starni imaginatia si pentru a-l face sa experimenteze noi simptome.
De ce apare?
- A fi ingrijorat de o posibila boala nu este suficient pentru a putea diagnostica pe cineva ca fiind ipohondriac; Pentru aceasta, exista o serie de criterii care trebuie indeplinite:
- Preocuparea cu privire la teama de a avea sau de a contracta o boala grava bazata pe interpretarea gresita de catre persoana a simptomelor. Persistenta ingrijorarii in ciuda sfatului medical.
- Aceasta credinta nu este halucinanta si nici nu este limitata doar la o preocupare cu aspectul fizic.
- Ingrijorarea provoaca stres si dificultati in relationarea sociala si la locul de munca.
- Durata simptomelor este mai mare de sase luni.
Cum recunosti un hipodriac?
Este convenabil sa se diferentieze clar ceea ce este un pacient temator de un pacient ipohondriac. De aici si importanta unui specialist, psihiatru, sa evalueze eventualul pacient ipohondriac si sa verifice daca indeplineste toate criteriile necesare pentru a fi cu adevarat incadrat ca atare.
Un exemplu ar fi o persoana care, confrunta cu decesul recent al unui membru al familiei din cauza cancerului, se teme ca ar putea suferi de acesta timp de doua sau trei luni fara ca aceasta sa-si limiteze foarte mult viata de zi cu zi nu este un pacient ipohondriac. Cu toate acestea, daca o persoana este convinsa ca, fara antecedente, poate avea cancer pe baza a ceea ce simte si nu este convinsa in ciuda testelor concludente negative si ramane ingrijorata si speriata mai mult de sase luni, este probabil ca o astfel de persoana sa aiba ipohondrie. .
Exista tratament?
Ipocondria este de obicei o tulburare cronica care necesita o abordare multidisciplinara atunci cand vine vorba de tratament. Oamenii ipocondriaci isi experimenteaza sanatatea sau credinta in absenta ei cu multa anxietate, stima de sine scazuta si dispozitie scazuta, asa ca pentru a lucra la problema multi psihiatri incearca sa le stabilizeze initial cu medicamente anxiolitice si antidepresive, in special inhibitori selectivi de inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS), cum ar fi fluoxetina, paroxetina sau citalopramul.
Tratamentul de baza al ipocondriei se va baza pe psihoterapia cognitiv-comportamentala efectuata de un terapeut profesionist. Prin diverse tehnici se urmareste ca pacientul sa-si infrunte temerile si sa-si piarda frica de boala si de reactiile corpului sau si de atributiile pe care le face din ele. Se va incerca sa nu mergi regulat la consultatii medicale, sa nu vorbesti mereu despre sanatate sau boala, sa nu te observi cu atata precizie si obsesie si sa poti accepta faptul ca te poti imbolnavi ca pe ceva normal si nu de proportii catastrofale.
Pentru succesul acestui tratament, care este pe termen lung, este esential mediul social al persoanei care sufera de aceasta tulburare, pentru ca familia si prietenii sa inteleaga ca sufera cu adevarat de o boala (diferita de afectiunile imaginare pe care le crede sau teme ca va suferi) adica o tulburare psihiatrica care ii conditioneaza si ii limiteaza viata in multe aspecte.
Ce ar trebui sa stii…
Ipocondriacii sunt in mod constant ingrijorati de sanatatea lor si experimenteaza orice schimbare a starii lor fizice ca o potentiala drama. Este convenabil sa se diferentieze clar ceea ce este un pacient temator de un pacient ipohondriac.
Daca familia sau prietenii unei persoane detecteaza comportamente care pot fi compatibile cu ipohondria, este important sa contacteze cat mai curand un specialist.
